Andrei și orfenaliatul
Investigație:
Vrăjitoarele din Republica Moldova
Ce face o femeie când are un necaz sau, şi mai rău, când o rod îndoielile? Cu siguranţă aţi avut de-a face cu vreo prezicătoare măcar o dată, iar dacă nu, atunci probabil cineva apropiat le-a trecut pragul. Sondajele neoficiale, dar şi statisticele confirmă această ipoteză. Am încercat să aflu de ce aleg femeile să meargă la ghicitoare. Poveştile celor care ajung la ghicitoare parcă sunt trase la indigo. Deseori, se confruntă cu probleme cărora nu le pot găsi soluţii, iar odată ajunse la ghicitoare, li se spune că au farmece făcute, blesteme sau, eventual, duşmani. De obicei, una din soluţii e dezlegatul prin magie, care costă bani grei şi se sfârşeşte în multe cazuri cu datorii enorme şi acuzaţii de escrocherie. Totuşi, puţini dintre cei cu care am discutat, inclusiv funcţionari publici, procurori, poliţişti, dar şi oameni din stradă, acceptă că fenomenul a căpătat anvergură şi reprezintă o problemă în Moldova. Încă mai puţini au avut curajul să recunoască direct că au fost înşelaţi şi abia câţiva s-au adresat organelor abilitate. Fetele ştiu de ce prima cauză care aduce femeile la uşa ghicitoarelor este necazul din dragoste. Relaţiile de familie, sănătatea sau afacerile stau la rând în listă. Angela, o tânără din Chişinău, avea nevoie de un răspuns la problemele ei în viaţa afectivă, aşa că a mers la doamna Nina, din sectorul Buiucani. Contactele ei le-a găsit într-un ziar. Odată intrată în locuinţa acesteia, a văzut o sumedenie de icoane atârnând pe pereţi. Acest fapt i-a dat Angelei încrederea că doamna Nina ar fi o femeie religioasă. A urmat un şir de întrebări, după care ghicitoarea i-a deschise cărţile de tarot şi Angela a auzit în mare parte lucrurile pe care tocmai le spusese. Femeia i-a explicat că are farmece făcute, iar unica protecţie ar fi un talisman care costă 800 lei, şi care o va face fericită şi bogată. Pentru că fata avea la ea doar 50 de lei, n-a făcut altceva decît să plătească pentru şedinţă. Costul fericirii O altă femeie cu care am vorbit este Veronica. La 3 ani de căsnicie, se confrunta cu tensiuni în relaţiile familiale, de aceea a apelat la o prezicatoare din Durleşti. Aici, acelaşi scenariu ca şi în cazul Angelei: un şir de întrebări, după care cărţile de tarot au arătat mereu farmece şi cununii legate. Pare greu de înţeles cum ar putea avea cununiile legate o femeie care e deja căsătorită de ceva timp… Îndoelile Veronicăi s-au confirmat atunci când vrăjitoarea i-a cerut pentru dezlegări şi celelalte ritualuri suma de 3 000 de lei. Tânăra spune că n-a plătit… Olga, în cel de-al treilea caz, este o femeie care lucrează de ani buni în calitate de contabilă. Cu toate acestea, spiritul practic nu i-a semnalat niciun pericol, ea căzând de două ori în plasa ghicitoarelor. Avea 30 de ani când a început să creadă în superstiţii şi tot felul de vrăjeli, mai ales că nu era căsătorită. Acum are 36 şi tot nu şi-a găsit ursitul, deşi ghicitoarele i-au promis o căsătorie neîntârziată pe la 32 de ani. În toţi aceşti ani, a cheltuit peste 10 mii de lei pe ghicit. Experienţa personală Pentru a face un experiment, am mers la 5 ghicitoare prin Chişinău. Le-am ales aleatoriu dintr-un ziar de publicitate. Legenda la toate a fost că m-am despărţit de persoana dragă şi sufăr (deşi în realitate totul este în regulă). Prima la care am fost era o doamnă de 35-37 de ani, care ghicea din priviri. În afara de mine, la coadă mai aşteptau circa 30 de persoane. După 4 ore de stat în rând, m-am pomenit faţă în faţă cu clarvăzătoarea. Nu a folosit cărţi sau alte „unelte” şi nici nu m-a descusut despre viaţa mea. După ce i-am înşirat povestea lacrimogenă, am aşteptat să aud că „mi-i făcut”. Ghicitoarea însă a reacţionat contrar aşteptărilor, negând. Apoi, femeia a răspuns foarte repede la întrebările pe care i le-am pus. Întrebările standard, pe care le-am pus şi următoarelor ghicitoare, au fost: —Câţi copii voi avea? – Mi-a spus că trei. (n.a. acum nu am niciunul) —Vârsta la care mă căsătoresc? – La 22-23 de ani. (n.a. încă nu am împlinit această vârstă) —Câte căsnicii voi avea? – Una. —Câţi ani voi trăi? – 86 de ani. Nu puteam verifica dacă aceste răspunsuri sunt adevărate, dar am întrebat ca să pot compara cu răspunsurile celorlalte ghicitoare. Următoarea a fost o ghicitoare de etnie romă de la Buiucani. Ea ghicea în tarot. Auzind despre iubit, a confirmat ipoteza despărţirii şi mi-a atribuit diagnosticul de „singurătate în suflet”. Până aici, s-a prins în plasă. Chiar dacă n-a spus nimic despre dezlegat, detaliile pe care le aducea erau general aplicabile. Totuşi, cu un lucru a nimerit, când m-a întrebat: „Cu televidenia, cu şi ai? Cu jurnalism cu şi ai, cu hârtii?“. Am recunoscut că lucrez cu multe documente (ceea ce e adevărat), însă am tăcut despre jurnalism, pentru a nu compromite experimentul. La întrebările standard enumerate mai sus a răspus evaziv: despre copii mi-a răspuns că doar Dumnezeu dă copii şi ea despre aceasta nu vorbeşte. Cât despre vârsta la care mă voi căsători sau câţi ani voi trăi, n-a dat nicio cifră. Scenarii şi preţuri Celelalte două ghicitoare cu care m-am întâlnit ghiceau la fel în tarot. Ambele au stabilit că m-am despărţit de iubit, iar cauzele destrămării relaţiei ar fi farmecele. În urma „diagnosticului”, soluţia a fost invariabil dezlegatul. Una mi-a cerut 1.500 de lei, plus lumânări şi alte obiecte necesare magiei. Cealaltă, să-i las măcar 500 de lei ca să înceapă ritualul de rugăciuni pentru dezlegare. La întrebările standard, doar una din şamance a avut un răspuns că voi trai până la 86 de ani (ceea ce a coincis cu cifra pe care am auzit-o la prima ghicitoare). Pentru diversitate, am încercat şi ghicitul în cafea, în sectorul Ciocana al capitalei. Telefonul ei l-am pescuit tot din acel ziar de publicitate. Prezicerile ghicitoarei au fost mai mult deducţii logice decât vreo magie. La urmă, tot ce am înţeles de la ea a fost că din ghicit şi-a făcut o reparaţie modernă în apartament. În total, experimetul cu cele 5 ghicitoare m-a costat 400 de lei – între 50 şi 100 de lei pentru fiecare şedinţă, bineînţeles fără dezlegat. Pentru procedurile de dezlegare ar fi trebuit să dau cel puţin 2.000 de lei. Ce spune litera legii? Având în vedere numărul mare de înşelăciuni în acest domeniu, am apelat la poliţie pentru informaţii suplimentare. Însă ceea ce spun forţele de ordine e cel puţin surprinzător. Vlad Ceban, şeful Poliţiei Criminale din sectorul Buiucani, ne-a spus că în experienţa sa, pe parcursul anilor 2001 – 2010, doar două victime au depus plângere împotriva ghicitoarelor. „În urma anchetelor şi a proceselor de judecată, păgubitelor li s-au întors banii”, spune poliţistul, însă nici vorbă de achitarea prejudiciului moral. Experţii jurişti spun că există anumite prevederi ale Codului Penal (pentru escrocherie) şi Contravenţional (art. 263 şi 356) prin care falsele prezicătoare ar putea fi trase la răspundere. Publicitate „ocultă” şi nu prea Deşi serviciile prestate de ghicitoare sunt deseori dubioase şi la limita legalităţii, totuşi majoritatea ziarelor nu ezită să le publice anunţurile. Cel mai mare ziar de publicitate din Moldova are chiar o secţiune aparte destinată acestor anunţuri. La solicitarea noastră de a oferi o statistică a numărului de anunţuri de-a lungul timpului, publicaţia a refuzat să ofere astfel de cifre, sugerându-ne să numărăm singuri. Aşadar, am făcut o analiză comparativă, luând aleatoriu un număr al ziarului din martie 2007 şi altul din aceeaşi perioadă din 2011. Surprinzător sau nu, am constatat că numărul lor este în creştere. Dacă în martie 2007 această rubrică avea 24 – 28 de anunţuri, atunci în martie 2011 numărul lor a s-a dublat şi a depăşit cifra de 40. Totuşi, de ce alegem ghicitul şi nu psihologul? În pofida situaţiei legale obscure şi a mărturiilor de şarlatanie care încojoară acest „business” al ghicitului, totuşi publicul preferă să-şi asume riscul financiar caracteristic, decât să meargă la un psiholog profesionist. Dovadă sunt şi rândurile, uneori foarte mari, pe care le-am văzut la „cabinetele” clarvăzătoarelor.  Editorial: Nedreptatea ca la ea acasă Trăim într-o țară în care cultura națională este prea joasă și nonvalorile prea înalte, în care ajung să fie ascultați doar cei care au bani, în care nimeni nu mai pune preț pe adevăr. În această hibernare culturală, au mai rămas cîțiva oameni de artă care luptă cu înverșunare pentru supraviețuire. Maestru în artă, artist emerit al poporului, a ajuns la vîrsta de 80 de ani și trăiește dintr-o pensie de doar 800 de lei. Este Liubomir Iorga – cel care a fost văzut și auzit atîta timp cît a putut fi cu ceva de folos acestei țări. Acum toată lumea a uitat de el, nimeni nu-l vede, nimeni nu-l aude, toți se fac morți în popușoi. În această situație s-au pomenit mulți interpreți, actori, dansatori, pictori. Ei trăiesc doar cu ziua de azi și speră că poate cîndva cineva își va aduce aminte de ei și le va oferi un trai decent și o bătrînețe ușoară drept reconpensa pentru anii de muncă dedicați artei și culturii basarabene. Dar nimeni nu face nimic. Din cînd în cînd se aleg cu o nouă medalie din partea președintelui țării, care nu este interesat de sorta acestor oameni ci profită de ei pentru a-și mai face publicitate electorală. Păcat însă că acestea nu-i pot întreține, nu le pot achita facturile lunare și nici nu pot procura medicamentele indispensabile. Toată lumea se arată mișcată de viața pe care au ajuns să o trăiască cei care au dus faima țării noastre peste hotare, dar nimeni niciodată nu a încercat să facă nimic. Stau cu miinile în sîn nu pentru că nu pot să facă ceva sau nu au cu ce face, ci pentru că se gîndesc ”da ce-i mai trebuie unui bătrîn care și-a trăit viața cum a vrut, hoinărind cu fluierașul prin lume”. Dar nimeni nu a încercat să se pună măcar pentru o clipă în locul acestor oameni: ar schimba Voronin vila lui pe cociaba unui biet bătrînel? Sau ar trăi Filat cu o pensie de 800 de lei? Sunt sigură că nu. De ce am ajuns aici? Suntem indiferenți? Suntem o țară săracă? Suntem amorali? Nu cred că există o explicație obiectivă a acestei situații. Doar suntem așa cum suntem, sau suntem așa cum merităm să fim. Putem spune că s-a modificat scara valorilor și au dispărut tradițiile de altă dată în artă pentru că din tradiții nu te mai poți hrăni. Dar încotro mergem? Cum putem să ne construim viitorul fără a începe de la cunoașterea tradițiilor sau fără a investi în prezent? Tînăra capitală! 575 de ani peste jumătate de mileniu a trecut oraşul nostru Chişinău,atîţea ani dar Chişinăul mereu tînăr este şi va rămîne. Funcţionarii Primăriei Municipale în dimineaţa zilei de sărbătoare au depus flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt,pentru că sărbătoarea nu poate începe fără acest eveniment important. În prima jumătate a zilei de sărbătoare,Consiliu Municipale a fost însoţit de oaspeţii străini şi reprezentanţii ai Ambasadei Romîne în Republica Moldova,care au mers spre Catedrală “Naşterea Domnului”,unde au asistat la sfînta liturghie,episcopul Anatolie împreună cu Primarul general Dorin Chirtoacă,i-au felicitat pe toţi creştinii cu ocazia Hramului Oraşului,apoi toţi sau îndreptat spre scena centrală din PMAN.,şi au fost întîmpinaţi cu pîine şi sare cu cîntece şi dansuri. Scena pregătită,toţi sunt pregătiţi,îmbrăcaţi în straie de sărbătoare,o mulţime de oameni dornici şi bucuroşi de sosirea acestei sărbători colindă acum pe bulevardul central Ştefan cel Mare zîmbăreţi şi cu baloane în mînă.Ştiind că trebuie să vezi numai automobile circulînd,acum în jur suntem înconjuraţi de noi oamenii şi de iarmaroace pentru că lumea în prima jumătate a zilei trec pe la iarmaroc îşi cumpără ceva pe alese mai iau şi cîte o halbă de bere şi încet-încet se îndreaptă spre scene plină de sărbătoare. Scena deacum e plină de interpreţi,muzică dansuri,felicitările şi urările de bine merg în toi.Interpreţii noştri autohtoni de muzică populară şi uşoară,Zinaida Julea,Mihai Ciobanu,Lidia Botezatu,Radu Dolgan,orchestra”Lăutarii” împreună cu Nicolaie Botgros,Geta Burlacu,Nelly Ciobanu,Natalia Barbu,Adrian Ursu,au făcut publicul ca să sară în sus şi să simtă atmosfera de sărbătoare. Artiştii de peste Prut şi surpriza serii! Toţi acei prezenţi la sărbătoare au fost foarte încîntaţi de interpreţii veniţi de peste prut,este vorba de Gherghe Zamfir,Irina Loghin şi Fuego,care au cîntat pentru tot Chişinăul şi care au adus sărbătoarea printre cîntecele populare interpretate de ei şi care au lăsat surprinşi pe lumea de acolo,toţi au încins o horă ca de zile mari,drept că nu prea aveai unde te învîrte pentru că aşa multă lume încă nu sa mai văzut,îmbulzeală,strigăte dar totuşi cîntecele lor au fost ascultate şi aplaudate. Dar ziua de sărbătoare încă nu sa încheiat aici,cel mai fierbinte moment abea a început,surpriza serii şi mult aşteptatul interpret de la noi din ţară Dan Bălan care nu a mai dat aproape patru ani pe scenele Chişinăului,de Ziua Oraşului uite că ne-a făcut o surpriză oferindune un show de excepţie care a susţinut un recital cu proiectul său “Crazy Loop” şi alături de el au evoluat dansatorii şi instrumentiştii proiectului.Recitalul său a susţinut şi pise mai vechi pe care le-a interpretat cîndva trupa “O-zone”,dansuri şi focuri de artificii au susţinut acest recital împreună cu Dan Bălan. Este exact ceia ce ni se potriveşte nouă oamenilor care după fiecare concert în Chişinău petrecut sub cerul liber,ne distrăm,dansăm,însă de curăţenie uităm.Uite aşa este după o zi de sărbătoare,cînd te uiţi pe jos vezi numai ghiocei de toate mărimele şi de toate culorile,dacă de sărbătoarea vinului sau strîns peste 100 tone de gunoi,atunci de Hramul oraşului comentarii nu mai pot fi,nu e destul cîtă îmbulzeală dar şi sticle sfărîmate,dar… ce poţi să zici a fost sărbătoare. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu