miercuri, 10 octombrie 2012


Il privesc

Il privesc, si-mi dau seama ca imi citeste gandurile.
Memoria lui este vie si o simpatizeaza pe a mea.
Zambind, imi spune:
“- Geniile nu se nasc, ci devin!
Memoria e ca un elastic.

Te stiu cu toate principiile, zambetele, 
tristetile,
Aberatiile si frumusetile tale.

Te stiu eritata si vesela, te stiu tot timpul,

Te iubesc, te urasc, te iert si te iau cu 
totul.”

Il privesc si ma intreb cum poate sa fie asa calm,

Si sa ma accepte cu toane si principii,

Cu temeri si frici, cu ezitari si pacate.

Sper ca va fi mereu astfel de euforie...

Vise si puteri nebanuite...

Las oboseala sa zboare departe, spre alte zari, alte mari sau oceane. Libertatea se aseaza la poalele gandului curat. Adun sperante si impachetez dorinte. Impaturesc zambete pentru momente de rasfat si iubire. Primesc semne ca totul are un rost si orice rau duce spre bine.

Fiecare dor ma invata sa iubesc si mai mult. Am inteles ca inainte de a iubi pe altii, e nevoie s a ma iubesc pe mine. Fiecare hop ma inversuneaza sa fiu mai atenta la ceea ce imi doresc. Fiecare privire ma invata sa privesc in jurul meu. Fiecare zambet primit ma incalzeste precum soarele din mijlocul verii. 

Astept cuminte zboruri spre vise dragi, spre oameni veseli si credinciosi, spre sinceritate si impliniri si armonie si echilibru si joaca si imbratisari si lecturi in brate puternice si zambete jucause si o dragoste venita din suflet nu din interes.... sau de nevoie... :)

sâmbătă, 6 octombrie 2012


Noi doi...


As vrea sa traim intr-o lume fara contur... fara ceasuri, fara ploi, fara bruma, fara stele, fara riduri... Sa fim doar noi doi, goi, iubindu-ne infinit. Sa ne tinem in brate, sa mancam pufuleti, sa alergam desculti, sa-mi culegi trandafiri, sa adormi in poalele mele, sa ma saruti pe burtica, sa te gadil in talpi, sa desenam nori si sa dam nume stelelor. Un pat alb, doua cani, o farfurie rosie si multe orhideei. A, si as mai vrea sa avem o mare, marea noastra cu delfini si pescarusi...

Nu prieteni! Nu dusmani!

Nu imi place aglomeratia asta din capul meu. Totul se intampla cu o viteza egala cu cea a luminii , iar eu pur si simplu nu mai apuc sa-mi dau seama ce am pierdut, ce am castigat, cui i-am ramas datoare, sau cine mi-a ramas dator.

Sa ne intelegem. E mai simplu decat o ecuatie de gradul II.
el: prieteni?
eu: Nu.
el: Atunci dusmani?
eu: nici macar atat.

Nu cred in prietenie dupa iubire, cum nu cred in viata dupa moarte. Nu cred in rahatul acela de expresie prietenia lasa un zambet, acolo unde dragostea a lasat o lacrima. Nu cred in raspunsul bine cand un el pe care l-am iubit ma intreba ce fac , sau in ai grija de tine spus la final, in loc de si eu te iubesc, de altadata.

Prefer punctul, urmat de indiferenta. Nici ura, nici iubire. Pe cine urasti porti in minte, pe cine iubesti in suflet.

eu- Ar fi bine sa ramai unde ti-e locul...
el- Adica langa tine?
eu- Nu, copil! Langa mormanul de oameni pe care i-am ingropat demult.

Simplu. Simplu ca prohodu' vorba cuiva.
Crezi ca exista prietenie dupa iubire? Sau cei care raman prieteni o fac de fatzada?

"In ziua in care m-am iubit cu adevarat" - poem scris de Charlie Chaplin



”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
Si toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”

vineri, 5 octombrie 2012


Lumina de la capătul tunelului


Auzisem zilele astea o idee, cică toate popoarele au idei naţionale, francezii cu a lor “Liberté, égalité, fraternité”, americanii cu a lor “American Dream” iar ruşii, ruşii încorporează ideea naţională de combatere a celorlalte idei naţionale.
Mai mult sau mai puţin reprezentative din perspectiva mea, le-am acceptat, nu îmi permit cel puţin o combatere, nu am eu stofă americană ca să simt entuziasmul lor cu visul american, tot aşa  cu celelalte. Înţeleg, însă, că am stofă de moldoveancă dar unde mi-i ideea naţională  pe care mi-o doresc în interior, întinsă pe stofa ce-o deţin?
De altfel, ideea naţională constituie acea lumină de la sfârşitul tunelului care repartizează raze în toate nişele societăţii,  cu diferite intensităţi dar cu aceeaşi esenţă, astfel ea constituie acel ceva care  o integrează  pe mătuşa Maria şi pe Andrei Pavlovici pentru elaborarea uniunii statale şi pentru o mărşăluire lungă, dificilă dar eficientă din toate punctele de vedere.
Din ’91 încoa’ am avut o idee, care chipurile ar fi trebuit să genereze stabilitatea şi acel drive în dezvoltarea tuturor nişelor societăţii. Nu zic, a fost, a fost până a fost obţinută independenţa, până s-au întocmit  formalităţile gen: limbă, simboluri, integritate ş.a.  Independenţa, a fost o idee, însă caracterul ei – unul vremelnic,  care-şi schimbă forma: din lumină la sfârşitul tunelului în lumină literară, simbolică, istorică.
Din 2000 încoa’ am trecut pe o altă pseudoidee naţională şi anume pe cea de Integrare Europeană, cum să vă zic…pseudo, cam atât.
După ce am început să mă lovesc tot mai mult de realitatea cafeniu simbolică în care existăm, am ajuns să cred că o idee naţională bine elaborată, definită şi implimentată ar fi acea lumină şi în spaţul dintre Prut şi Nistru. Problema rezidă în timpul pe care-l deţinem şi pregătirea populaţiei, efemerităţile prin care au trecut le-au şters pofta de iluminare, le-au băgat în cap egoismul existenţial şi le-au bătut în ţinte sensibilitatea.
Timpul însă poate fi şi el unul efemer şi atunci acum e acum. E timpul de încordare a circumvoluţiilor (nu a tuturor şi nici a jumătăţii, şi nici măcar a unui procent) care vor simte, înţelege, studia şi în final elabora ceea ce se numeşte Idee Naţională.

joi, 4 octombrie 2012


Echilibru zici?


E frig.Ceasul sta la panda.Parca ii simt privirea atintita asupra mea.Nu e nimeni,decat eu si frigul din mine.Ma dezbrac de toate sentimentele,si le pun in cuier.Inlocuiesc hainele cu bucatele mici de hartie invechite si mototolite predestinate punerii pe foc.Imi dau seama ca fiecare bucatica contine ceva,un cuvant,o vorba blanda.Imi lipesc hartiutele de trup.
Ceasul merge intr-un sens invers...Raman la nesfarsit intr-un echilibru instabil:)
E ziua in care,sunt bantuita de lucruri demult uzate,de un univers intreg de frustrari .Ambitiile au plecat cu un alt tren,cu o destinatie mai incitanta...Iar eu...am ramas aici,pe peron,asteptandu-mi neasteptatul.Pasii mei incep a fi (tele)ghidati intr-o directie...Drumuri?Of,cate drumuri,dar oare care e cel mai bun?Indiferent de alegere,tot timpul se intampla a se intersecta intr-un punct in care am pierdut harta pentru a merge mai departe.
Ma incearca raceala,ma incearca caldura.Nu-mi sunt suficienta.Am nevoie si de alte probabilitati ale eului,de alte vise nevisate,de temeri neinfricate.

Raman la nesfarsit intr-un echilibru instabil:)

Dor de alta lume

Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, si de alta
lume, 
Dor...
Durere fara nume
Pe om...
Toti se gandeau la viata
lor, 
La disparitia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, -
Dor de tine, 
si de alta lume, 
Dor...
Muzica sonoriza orice atom.
(Bacovia)

Doar oameni .........

Mi s-a întâmplat recent .... şi m-am convins de un lucru ... Mulţi oameni nu sunt ceea ce par. Mulţi oameni afirmă ceva cu certitudine, dar se adevereşte a fi fals şi iarăşi timpul, şi iarăşi viaţa pe care îi consider uneori indici nefavorabili,  mă ajută. Sunt sigură că totul se întâmplă cu un scop, coincidenţă nici într-un caz nu poate fi.
Deseori nu înţelegeam de ce oamenii poartă o mască (uneori chiar mai multe) învăluind pe cei din jurul lor în mireasma de calităţi în care s-au îmbrăcat în mod forţat şi lăsând în umbră buruienile defectelor. Multora dintre ei le este frică să îşi arate adevăratele sentimente, alţii se arată puternici pentru a nu fi răniţi ... şi poate fac lucruri ce îi rănesc pe cei din jur şi care ţin la ei.
Lumea a devenit un teatru. Voinţa este regizorul acestei piese de teatru. Voinţa anulează personalitatea oamenilor  determinând-i să fie robi la acelaşi şir de slăbiciuni: aur, mărire, amor....... Lumea este o scenă pe care se joacă mereu şi mereu aceeaşi piesă.
Tu nu ai făcut decât să îţi  alegi o mască ce îţi ascunde nu doar faţa, ci şi zâmbetul din priviri, şi lumina din suflet...
De multe ori nu ai crezut în mine şi nu ai dorit să renunţi la ea, ai continuat acel dans care te transformă urât, iar dezamăgirile sunt tot mai frecvente în ceea ce te priveşte şi descopăr  cât eşti departe de a fi aşa cum te arătai şi cât de mult această mască începe să facă parte din tine. Să nu îţi treacă prin gând că iubirea ta mă poate face inofensivă, ci dincontra lipsa aceasta a măştilor ma poate determina să fiu rea şi ironică şi niciodată prefăcută, iar sinceritatea o ştie toată lumea ... e periculos de benefică

Nimic nu e pentru totdeauna    



Colecţionez stări. Trăiesc de pe o zi pe alta la nivel emoţional. Nu ştiu dacă mi-am dorit vreodată siguranţa unei iubiri, sau dacă tocmai faptul că aveam mereu impresia că îmi scapă mă făcea să mi-o doresc mai mult. Iubirea mare vine la pachet cu o angoasă. Cu teama că într-o zi va dispărea. Dacă nu ţi-e frică, înseamnă că nu iubeşti destul. Dacă nu ţi se taie răsuflarea doar la gândul că mâna pe care o strângi ar putea să-ţi dea drumul, că privirea pe care o cunoşti ar putea să se îndrepte în altă parte, sau că, în fine, trupul pe care îl ţii în braţe ar putea să lase patul gol, atunci e timpul să mai cauţi. Sau poate ăsta e doar cazul meu. 

Cumva, am ştiut mereu că nimic nu ţine o veşnicie. Iar lucrurile bune sunt în general scurte şi intense. Celelalte, care rezistă în timp, sunt convenţii. Între oameni, între sentimente. Laşi de aici şi pui acolo. Scazi în intensitate şi creşti în comoditate. Aduni lucruri, pierzi emoţii.

Mă emoţionează întotdeauna când văd doi bătrânei care se ţin de mână. Văd în spatele lor poveşti. Pe care le-aş vrea romantice. Poveşti care să-mi contrazică teoria. Şi să-mi arate că dragostea poate să fie pentru totdeauna.

Nu sunt o laşă. Deşi mi se taie genunchii la gândul că toate se termină într-o zi, merg înainte ca o bezmetică. Prin ceaţă sau pe lumină. Cu fruntea sus şi cu ochii aţintiţi înainte. Vezi tu, nimic nu e pentru totdeauna, dar unele lucruri sunt eterne!

miercuri, 3 octombrie 2012


CORUPȚIA, subiectul-cheie al ședinței Consiliului Suprem de Securitate

Combaterea corupţiei este o problemă care necesită rezolvare imediată, iar salariile mici ale judecătorilor întârzie acest proces. Cel puțin așa a declarat ieri, 5 iunie, președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, în cadrul ședinței Consiliului Suprem de Securitate.  Pe parcursul ședinței a fost pusă în discuție și Strategia naţională anticorupţie și Planul de activitate a Consiliului pentru anul 2011-2015. 
Potrivit serviciului de presă al Președinției, Nicolae Timofti a menționat la Consiliul Suprem e că subiectul  anticorupției și majorarea salariului judecătorilor a fost discutat și cu reprezentanții Uniunii Europene, inclusiv cu Dirk Schuebel, șeful Delegației UE în RM. Acesta s-a arătat convins că UE este gata să ofere sprijinul financiar de care este nevoie.
 Anterior, Nicolae Timfoti  a declarat pentru Europe Liberă că „justiţia nu trebuie plătită din diferite buzunare și doar din buzunarul statului. Ar fi bine ca un judecător incepător să primească 1000 de euro  ca salariu. Ulterior, acesta să crească până la 2500 euro, în funcție de performanțe. Doar așa va fi asigurată o ordine, legalitate în stat ”, susține acesta.
Propunerea lui Timofti a stârnit reacția premierului Vlad Filat. Acesta declară că nu este sigur că salariile judecătorilor pot fi majorate din sursele financiare externe . „ Putem să asigurăm aceste salarii, doar dacă vom interprinde măsurile necesare care vizează eficientizarea în administrația”, a subliniat premierul.
În același timp, deputatul PCRM, Artur Reșetnicov a afirmat la emisiunea Fabrika de la Publika TV că  la ședința Consiliului, țara s-a convins că nu are președinte, iar Alianța este o structură împotentă. ” Agravarea situaţiei criminogene şi creşterea corupţiei este o oglindă a alianţei. Ei duc Moldova într-o prăpastie. Alianţa este o a bandiţilor”, a mai specificat acesta.
Și deputatul neafiliat, Mihai Godea a declarat în cadrul aceleiași emisiuni că ”ședința i-a lăsat un gust amar” . ”Foarte multă formalitate. Nimic concreteţe. Speram să fie abordate problem mult mai vaste. Întregul sistem judecătoresc trebuie reformat. Am aşteptat să se ia în dezbaterea procesul de reformare a CCCEC. Aşteptam să se discute şi despre reformarea Procuraturii. Nu a fost o discuţie constructivă.  Cât privește Legea privind reformarea CCCEC nu a trecut prin Comisie. S-a venit şi s-a spus: astăzi în două lecturi”, a ținut să precizeze Godea.
Directorul CCCEC, Viorel Chetraru, într-un interviu pentru ADEVĂRUL a declarat că politizarea centrului, dar şi iresponsabilitatea subalternilor săi atunci când e vorba de un plic cu o sumă frumuşică, sunt principalele motive pentru care mai avem restanţe la combaterea corupției. Totuși, ”Adoptarea legii anticorupție prezintă un început pentru procesul de reformare și care prevede mai multe etape pe care suntem convinşi că le vom duce până la capăt. Prima ţine de asigurarea independenţei instituţiei specializată în combaterea şi prevenirea corupţiei. Apoi, e vorba de transmiterea competenţelor ce nu ţin de combaterea acestui flagel altor autorităţi ca MAI sau Serviciul Vamal. Nu în ultimul rând, este vorba despre asigurarea unei eficienţe şi integrităţi maxime a instituţiei care va permite angajaţilor să activeze independent. Atât procedura de numire în funcţie, cât şi monitorizarea angajaţilor centrului, ne va permite să evităm implicarea ofiţerilor în activităţi de corupţie. Începând din octombrie, angajaţii actuali vor fi concediaţi, apoi vor trece concursul şi vor încheia contracte de muncă, prin care statul le va oferi un mandat de încredere enorm: salariu bun, perspectiva creşterii în carieră, pachet social corespunzător, statut special”, a mai concretizat Chetraru.
Menționăm că ultimului raport realizat de Freedom House, cu denumirea „Statele în stare de tranziție” (Nations in Transit) din 2012 arată căRepublica Moldova stă la coada clasamentului la capitolul „Corupție” cu 6 puncte, din 7 posibile. Totuși, RM a înregistrat succese la capitolul „Societatea civilă”  și liberatatea mass-media. Scorul mediu general pentru situația democrației în țara a crescut. Datele studiului reflectă situația democrației în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie, 2011.

Avem timp... de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Moldova - amenințată de depopulare?

Până în 2016 populaţia Republicii Moldova va îmbătrâni evident, fapt ce va determina o criză demografică acută la nivel naţional, susţin experţii în domeniu. Fenomenul este influenţat de scăderea ratei natalităţii, creşterea mortalităţii, dar şi de exodul excesiv de forţă de muncă.
Criza demografică va fi condiţionată parţial de creşterea esenţială a numărului pensionarilor care, până în 2016, se va majora cu 30 la sută, prognozează demograful Valeriu Sainsus. Potrivit lui, există riscul ca persoanele apte de muncă să fie nevoite să facă efort dublu la locul de muncă pentru a întreţine persoanele în etate, lucru care poate duce la conflicte sociale. Fenomenul de îmbătrânire este condiţionat de creşterea duratei medii de viaţă, ceea ce înseamnă că populaţia care este la vârsta de pre-pensionare va creşte. Acest fenomen va contribui la scăderea productivităţii muncii, fapt ce vine în contradicţie cu nivelul de dezvoltare a economiei unui stat, spune Valeriu Sainsus.
Experţii propun mărirea treptată a vârstei de pensionare cu câte o lună pentru următoarea generaţie. Astfel, generaţia anilor 50 să iasă la pensie nu la vârsta de 62 ani, ci la 62 de ani şi o lună. Această întârziere va aduce economii în bugetul de stat de circa 300 mln lei, estimează Valeriu Sainsus.
Îmbătrânirea populaţiei R. Moldova are loc şi ca o consecinţă a reducerii natalităţii. Pentru creşterea naturală a populaţiei rata medie a natalităţii trebuie să fie de 2,1 copii pentru o femeie. Potrivit statisticilor, în prezent în Moldova rata natalităţii este 1,2-1,3 copii pentru o femeie. Pînă în anii 90 erau înregistrate circa 150 mii de naşteri anual. La ora actuală cifra este de 50-70 mii naşterii anual. Multe cupluri amână naşterea primului copil pentru mai târziu. Dacă numărul naşterilor va scade sub 50 mii anual, R. Moldova se va afla într-un dezastru de reproducere a populaţie, menţionează demografii naţionali.
Criza economică, dar şi remunerarea scăzută a muncii, favorizează orientarea populaţiei spre o migraţiei sistematică. Conform datelor Ministerului Dezvoltării Informaţionale, pe parcursul anului trecut din ţară au plecat pentru a se stabili cu domiciliul permanent în străinătate peste 7 mii persoane.
În politicile demografice accentul trebuie pus pe instituţia familiei. Aproape 30 la sută din populaţie nu pleacă din Moldova pentru că nu vrea să-şi părăsească familia. Instituirea unei „familii etalon naţional” (ambii părinţi şi doi copii) ar constitui principala pârghie de reducere a numărul divorţurilor, sunt de părere mai mulţi dintre specialişti. Noua politică demografică trebuie să fie una coerentă unde statul să-şi asume, cel puţin, a treia parte din toate sacrificiile pe care le face tânăra familie în creşterea unei generaţii.
În scopul stopării declinului demografic, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a elaborat Strategia naţională în domeniul securităţii demografice în R.Moldova. „Strategia este pentru o perioadă de 15 ani şi va cuprinde un ansamblu de măsuri economice, sociale, culturale, care vor contribui, în cele din urmă, la ameliorarea stării demografice şi îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei”, a precizat Valentina Buliga, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Numărul populaţiei stabile a R. Moldova la 1 ianuarie curent era de peste 3,5 mln de locuitori, inclusiv 2 mln în mediul rural. Potrivit datelor Institutul Internaţional pentru Sisteme de Analiză Aplicată din Austria, se estimează că în anul 2130 în R. Moldova vor trăi doar 1,5 mln de locuitori.

Din nou primii la sărăcie

 Mai bine de 26 la sută din cetăţenii R. Moldova trăiesc în sărăcie absolută, iar unu din şapte - în sărăcie extremă, cu un venit de, cel mult, 25 dolari pe lună. Astfel, R. Moldova rămâne şi în continuare cea mai săracă ţară din Europa.
După colapsul Uniunii Sovietice, Moldova s-a confruntat cu cea mai profundă și prelungită recesiune în rîndurile țărilor în curs de tranziție, iar creșterea survenită la nivelului sărăciei a transformat-o în cea mai săracă țară din Europa la etapa actuală.
În condiţiile lipsei locurilor de muncă bine plătite, unica şansă de supravieţuire a multor familii este emigrarea. Aproximativ un milion de moldoveni muncesc în prezent peste hotare. Republica Moldova se situeaza printre primele pozitii intre tarile cu cele mai mari venituri provenite din banii trimisi acasa de cei angajati peste hotare. Datorită acestora, pe timpul guvernării comuniste, statul afirma că situația economică a Republicii Moldova se ameliorează. Aceasta era de fapt o strategie de manipulare, rezultatele căreia au putut fi observate în 2008, atunci cînd criza economice mondială a lovit puternic în economia țării noastre. În această perioadă, remitențele au scăzut cu 30 de procente iar economia dependenta de agricultura, s-a contractat cu 6,5 procente, ducand la dublarea ratei somajului si cresterea nivelului de saracie.
Acest declin și impas economic, poate fi explicat prin faptul că remitenţele inundă țara, iar băncile există doar pentru a deservi banii care vin în țară. În plus, sărăcia nu va fi depășită atîta timp cît în țara noastră va exista o economie subterană care ignoră legile și impozitele. Este suficient un singur exemplu pentru a argumenta această situație ”Deși, statisticile arată că Moldova este o țară extrem de săracă, ne putem lăuda cu o mulţime de bănci şi femei îmbrăcate foarte scump. De aici se trage o concluzie că statisticile oficiale ale Republicii Moldova şi realitatea economică nu coincid.
În 2009, noul guvern al Republicii Moldova, angajîndu-se să facă reforme, a castigat încrederea - și banii - instituțiilor internaționale. Astfel, în luna martie, Uniunea Europeana, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondiala si mai multe tari au promis acordarea unor imprumuturi de 2 miliarde de euro. Însă, nu suma este importantă, ci modul în care ea va fi utilizată. Este necesară o gestionare foarte riguroasă a acestor resurse pentru ca Moldova să facă primii pași spre dezvoltare. Și, să nu uităm că noi, copii noștri și poate chiar nepoții noștri, vor trebui să muncească pentru restituirea acestor împrumuturi.
Este evident faptul că statului îi revine rolul cel mai important în iradicarea sărăciei. Cele mai simple și cele mai eficiente soluții în acest sens, se bat însă cap în cap cu alte paradoxuri din țara noastră.
Crearea locurilor de muncă bine remunerate constituie o cale sigură de ieșire din sărăcie, dar piața muncii din Moldova este slăbită și se caracterizează prin locuri de muncă cu productivitate redusă.
Doar firmele private și firmele mici posedă calitatea de furnizor net de locuri de muncă, dar acestea sunt puține în Moldova deocamdată, în special din motivul costurilor mari de reglementare a afacerilor.
Migrarea internațională este o strategie importantă pentru a face față sărăciei, dar prezintă riscuri considerabile de ordin personal pentru majoritatea populației.
Investițiilor externe ar însemna salvarea Moldovei de la sărăcie. Însă, pentru atragerea acestora este nevoie de o infrastructură bine pusă la punct, la care Moldova nici nu poate visa.
Vom fi o țară săracă și în continuare și urmările acestui fenomen le va suporta omul de rînd, care nu a fost scutit niciodată de impozite, care are cel mai mult de suferit de pe urma majorării prețurilor și care nu pot să schimbe cu nimc politica promovată de stat.

Un pusti roman de 5 ani, cel mai puternic copil din lume!

Giuliano Stroe, un pusti roman in varsta de 5 ani care locuieste cu parintii lui in Italia, a intrat in Cartea Recordurilor drept cel mai puternic copil de pe glob.

Copilul a inceput sa se antreneze la indrumarea tatalui sau, fost gimnast, la varsta de numai doi ani. La inceputul acestui an Giuliano a reusit sa intre in Cartea Recordurilor, uimind audienta cu un exercitiu fizic deosebit de dificil pentru varsta sa, informeaza Agerpres.
Pustiul este cel mai in varsta din cei patru copii ai unei familii din Romania stabilite in Italia, iar tatal sau este pasionat de body building, relateaza Gandul. De la doi ani, Giuliano a inceput sa-si imite tatal, a carui pasiune si hotarare la antrenamente a mostenit-o.

"Merge cu mine la sala de antrenamente de cand s-a nascut. L-am luat mereu cu mine", a declarat Iulian Stroe, tatal copilului, dand asigurari ca fiul sau face totul din propria vointa si ca viata lui nu este pusa in pericol, in ciuda exercitiilor deosebit de periculoase pe care le efectueaza. "Eu insumi m-am antrenat foarte mult toata viata. El nu are voie sa faca exercitii pe cont propriu. E doar un copil. Daca oboseste, mergem si ne jucam", a mai explicat acesta.sursa...http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/141595/VIDEO-Un-pusti-roman-de-5-ani-cel-mai-puternic-copil-din-lume.html


Mama lor de japonezi! -autostrada trece prin cladire :)

Ti-ai putea imagina că o autostradă trece prin clădirea in care locuieşti?

Ei bine, japonezii pot! Autostrada Hanshin Expressway, care leagă Osaka , Kobe si Kyoto trece prin etajele 5-7 ale clădirii Tower Building , astfel încât există magazine, birouri si apartamente până la etajul 4, între etajele 5 si 7 trece autostrada iar de la etajul 8 în sus există tot apartamente.
Terenul era deja vândut pentru construcţia clădirii în momentul în care planul urbanistic a fost schimbat pentru a trece autostrada prin acel loc. Proprietarii nu au vrut să cedeze terenul astfel încât s-a ajuns la un compromis prin care aceştia au permis autostrăzii să treacă prin etajele 5-7 ale clădirii. După cum se poate vedea au fost luate măsuri pentru protecţie împotriva zgomotului si vibraţiilor produse de trafic. 





To my future children

Azi am realizat pentru prima dată că sunt cu adevărat gata să am copii. Adică, nu anul acesta, și nici la anul, și probabil nici peste un an, dar, în principiu, sunt gata.

M-am gândit, ce ar fi important să-i învăț, sau cel puțin să încerc. Iată gândurile mele.

I-aș învăța că e foarte important să știi să râzi de tine. Căci să râzi de alții e simplu. 

Le-aș spune că este absolut necesar să poți merge la compromis. Chiar dacă ai dreptate.

Aș încerca să le explic că greșelile sunt parte din viață. Atât greșelile noastre, cât și greșelile altora.

Le-aș povesti că să fii îndrăgostit este extraordinar! Chiar dacă nu e reciproc. 

Aș încerca să-i învăț să se simtă bine și atunci când sunt în companie doar cu sine însuși. Pentru că atât de mulți oameni devin dependenți de televiziune, internet, rețele sociale, doar pentru că nu pot suporta să fie singuri.

Le-aș povesti că majoritatea oamenilor preferă să primească, mai degrabă decât să dea. Astfel, majoritatea oamenilor nu au ceea ce vor, și se simt nefericiți. Iar dacă înveți să te bucuri atunci când dai - ai mult mai multe motive pentru zâmbet.

Le-aș spune că este foarte important să dai repect altora. Că e mai bine să greșești acordând respect, decât să privezi de stimă pe o persoană cu adevărat demnă.

Și le-aș zice că, deși pot să-i învăț multe lucruri, eu tot pot da greș, pentru că eu sunt mai întâi om, iar apoi părinte. :)


PS: părinții tot au multe de învățat, toată viața.

fericire???

   fericire???da asta e sentimentul ...am reusit sa-l cunosc fara doar si poate ai reusit sa-mi creezi acea stare de euforie....e piesa mea si pauza sa terminat incep urmatorul act al vietii cu zambetul pe buze...practic e noua piesa ....e un alt sentiment...e fericire...pot sa-mi iau creta cea mai colorata si sa-mi colorez in continuarea bucatica de asfalt din fata blocului...am reusit sa te privesc in ochi si sa-ti fur gandul...nu visul...nu vreau visele tale...ale mele imi sunt deajuns pentru doua vieti fericite...voi rupe paginile acelea din carte...imi voi derula viata si o sa ocolesc acel drum...sau poate nu pentru ca a fost frumos ceea ce a fost si nu-mi sterg desenele...nicio ploaie nu-mi poate sterge visele,desenele,sentimentele...nici macar ploaia ta...acida...nimic...imi schitez urmatoarele clipe iar pe celelalte le las sa curga cum vor...pe unde vor....asa cum vor...nu ma impotrivesc niciunui sentiment...acum e  bine si iti multumesc inca o data...e fericirea de final...finalul unei piese in ropote de aplauze....si inceputul alteia cand toti zambesc...e inutil sa mai vorbesc despre fericire fiindca fericirea are glasul propriu si vorbeste de la sine pe chipul meu...
O melodie ce nu moare niciodata!

Cand eram mica nu intelegeam sensul acestor melodii,acum mi se pare ca era mai bine...

3 Sud Est-Alaturi de ingeri



Voi asculta aceasta melodie de fiecare data cand voi simti nevoia fara sa tin cont de anul in care ma aflu.Pentru ca valoarea ei va fi aceeasi...

marți, 2 octombrie 2012


Fiecare om înseamnă ceva...

Sunt oameni pe care oricât am încerca să ni-i scoatem din suflet, nu reușim nicicum. Contribuția lor la dezvoltarea noastră ca indivizi e poate prea mare.

Mult timp am vărsat lacrimi când cineva mă dezamăgea sau îmi făcea rău. Mult timp m-am întrebat: ”De ce eu a trebuit să îl cunosc pe omul ăsta? De ce pe mine trebuia să mă rănească?”. E greu să te recompui după ce cazi pradă tristeții sau suferinței, dar când asta se tot repetă capeți o anume experiență și începi să privești lucrurile diferit. Acum nu îi mai privesc așa pe oamenii care m-au dezamăgit, pentru că de la fiecare în parte am avut de învățat câte ceva, chiar dacă a fost doar ceva de genul: ”Ăsta e tipul de persoane de care trebuie să mă feresc!”, deși nu de fiecare dată putem întrevedea încotro se îndreaptă lucrurile sau ce fel de om avem în față. Plus că măștile sunt la modă, în trend. Și din ce în ce mai mulți sunt indeciși, pierduți. 

Mereu mi-a plăcut să încerc să descopăr omul dincolo de aparențe, chiar dacă riscurile astea pe care am avut curajul să mi le asum, nu mi-au adus prea multe beneficii, cel puțin în momentele în care am rămas dezarmată. Și ca o paranteză...


Îmi place să cred că toate astea m-au maturizat și m-au făcut să devin cea care sunt astăzi, chinuită sau nu de monștrii mei interiori. Am ajuns până acolo încât nu-mi mai pasă de ce vor alții de la mine, ci doar de ceea ce vreau eu de la mine. Probabil e rezultatul a atâtor ani în care m-am gândit doar cum să fiu ceea ce trebuie pentru ceilalți.
În final am ajuns să fiu convinsă că nimic nu doare mai tare decât dezamăgirea de noi înșine.
Și așa cum îmi spunea cineva care a însemnat mai mult decât orice, dar care totuși m-a rănit cel mai mult....Trust your instinct!