sâmbătă, 6 octombrie 2012


Nu prieteni! Nu dusmani!

Nu imi place aglomeratia asta din capul meu. Totul se intampla cu o viteza egala cu cea a luminii , iar eu pur si simplu nu mai apuc sa-mi dau seama ce am pierdut, ce am castigat, cui i-am ramas datoare, sau cine mi-a ramas dator.

Sa ne intelegem. E mai simplu decat o ecuatie de gradul II.
el: prieteni?
eu: Nu.
el: Atunci dusmani?
eu: nici macar atat.

Nu cred in prietenie dupa iubire, cum nu cred in viata dupa moarte. Nu cred in rahatul acela de expresie prietenia lasa un zambet, acolo unde dragostea a lasat o lacrima. Nu cred in raspunsul bine cand un el pe care l-am iubit ma intreba ce fac , sau in ai grija de tine spus la final, in loc de si eu te iubesc, de altadata.

Prefer punctul, urmat de indiferenta. Nici ura, nici iubire. Pe cine urasti porti in minte, pe cine iubesti in suflet.

eu- Ar fi bine sa ramai unde ti-e locul...
el- Adica langa tine?
eu- Nu, copil! Langa mormanul de oameni pe care i-am ingropat demult.

Simplu. Simplu ca prohodu' vorba cuiva.
Crezi ca exista prietenie dupa iubire? Sau cei care raman prieteni o fac de fatzada?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu