Sminteala

Dragostea smintita te face din om, neom.
O numesc smintita pentru ca nu stiu cum se numeste iubirea pe care la un moment dat o poti avea in viata pentru un om care sub nici o forma nu trebuia sa devina obiectul pasiunii tale. Marea  majoritate intram in depresie si agonie sentimentala, suferim si ne perpelim in focul iubirii neimplinite, dar dupa aceea, cand realizam ca imposibilul este intr-adevar imposibil, ne luam frumos jucariile si inima franta si incepem sa cautam ceva mai pe chipul si asemanarea noastra:).
Sau cel putin cu aceeasi stare civila ca si noi.
Dar exceptiile intaresc regula si intr-o zi citesti in ziar sau auzi la stirile de la ora 5 ca EA a trecut cu masina peste el si peste iubita lui, ori ca EL a impuscat-o pentru ca si asa viata nu mai facea sens fara ea si decat sa fie a altuia...

Unde este diferenta ? Unde se rupe acel echilibru intre puterea de a merge mai departe si renuntare la tot si toate?
Mai au rost sau mai fac sens declaratiile prietenilor si ale vecinilor, cum ca erau oameni cumsecade si ca nu au avut niciodata probleme.
"Nu am crezut ca ar putea fi in stare de asa ceva".
Toti avem momente de furie si de neputinta. Si macar odata-n viata cineva ne-a enervat atat de tare incat ti-ar fi placut sa-l faci sa-si simta gustul propriului lui sange macar pentru o secunda.(stii...in secunda in care ii  sar doi dinti din fata).
Toti stim cand destul este destul. Avem limite si daca ne simtim putim "nelimitati", ne impunem aceste limite.
Cred ca toti avem undeva un buton, care este indicat sa fie apasat cat mai rar sau deloc. Toti avem un declansator. Depinde de puterea de a te controla pe tine insuti si de a te cunoaste int-adevar pe tine insuti mai bine decat cunosti orice si pe oricine in lumea asta. Si nu cred ca trebuie sa treci prin procese indelungate de constiinta. Trebuie sa stii insa ce te declanseaza. Ce iti face rau. Ce te otraveste.

Sunt lucruri pe care nu prea le poti controla.  Iubirea smintita este unul dintre ele. Dar, atata vreme cat stii ca exista si iubire sanatoasa, mai  ai o sansa.

...ce conteaza de fapt

.ai momente in viata cand ai sansa sa realizezi ce conteaza de fapt.

Treci pe langa multe lucruri importante fara macar sa realizezi. Esti grabit, agitat, conectat la 100 de volti, dar de fapt nu esti implicat cu sufletul 100%. Ca si cum ai avea un marathon de alergat, un anumit numar de kilometri intr-un anumit interval de timp.Si alergi...alergi ca bezmeticul, cateodata maresti ritmul  pentru ca te plictisesc codasii, altadata o lasi mai moale  pentru ca trebuie sa-ti tragi sufletul....
Dar la sfarsitul cursei si invins si invingator, pana la urma simti acelasi lucru:epuizare, extenuare, sfarseala.Si uneori senzatia ca totul a fost zadarnic. Ca nu s-a meritat.
Si tot ce-ti doresti este un alt pahar cu apa rece si un somn bun.
Cand te trezesti, dupa ce  te dumiresti ca esti pe aceeasi lume, realizezi ca alergatorul de cursa lunga este un alergator nefericit care nu s-a oprit sa priveasca macar pentru o secunda floarea pe care aproape a strivit-o in fuga-i nebuna sub talpa, care nici macar nu a zambit omului care i-a aruncat o sticla cu apa din mers...
 Realizezi ca alergatorul campion, in momentul in care se apropie de linia de sosire, chiar daca multimea il aclama, este de fapt foarte singur in drumul lui spre victorie.

Ia-ti o clipa de ragaz.Priveste in jur.
Vezi cine-ti lipseste.
Ia masuri.
Sunt lucruri mult mai importante in viata decat orice goana nebuna dupa ceva.

Omul pe care l-ai parasit inca asteapta un "bun ramas".
Prietenul pe care l-ai ranit inca  mai asteapta de la tine un antidot pentru rana.
Cel caruia i-ai facut un bine inca te asteapta sa-ti intoarca binele-napoi.
 Acela care ti-a facut un bine, poate iti asteata multumirile.
Ai un numar de telefon de ceva vreme si inca nu ai sunat.

Simti lucrul acesta dupa ce ai terminat un proiect care parea foarte important la inceput.

Cand obtii un lucru pentru care te-ai zbatut mult, desi ai multumirea sufleteasca totusi nu poti sa nu pui la socoteala oamenii pe care poate i-ai ranit in proces sau cadavrele peste care ai calcat.
Dupa ce toate sunt spuse si facute, realizezi ca de fapt acest lucru nu era chiar atat de important.
Cand ai ajuns la capat si invins sau invingator te asezi pe iarba si nu este nimeni langa tine sa-ti sarbatoreasca succesul sau sa-ti sprijine tampla obosita.