.ai momente in viata cand ai sansa sa realizezi ce conteaza de fapt.
Treci pe langa multe lucruri importante fara macar sa realizezi. Esti grabit, agitat, conectat la 100 de volti, dar de fapt nu esti implicat cu sufletul 100%. Ca si cum ai avea un marathon de alergat, un anumit numar de kilometri intr-un anumit interval de timp.Si alergi...alergi ca bezmeticul, cateodata maresti ritmul pentru ca te plictisesc codasii, altadata o lasi mai moale pentru ca trebuie sa-ti tragi sufletul....
Dar la sfarsitul cursei si invins si invingator, pana la urma simti acelasi lucru:epuizare, extenuare, sfarseala.Si uneori senzatia ca totul a fost zadarnic. Ca nu s-a meritat.
Si tot ce-ti doresti este un alt pahar cu apa rece si un somn bun.
Cand te trezesti, dupa ce te dumiresti ca esti pe aceeasi lume, realizezi ca alergatorul de cursa lunga este un alergator nefericit care nu s-a oprit sa priveasca macar pentru o secunda floarea pe care aproape a strivit-o in fuga-i nebuna sub talpa, care nici macar nu a zambit omului care i-a aruncat o sticla cu apa din mers...
Realizezi ca alergatorul campion, in momentul in care se apropie de linia de sosire, chiar daca multimea il aclama, este de fapt foarte singur in drumul lui spre victorie.
Ia-ti o clipa de ragaz.Priveste in jur.
Vezi cine-ti lipseste.
Ia masuri.
Sunt lucruri mult mai importante in viata decat orice goana nebuna dupa ceva.
Omul pe care l-ai parasit inca asteapta un "bun ramas".
Prietenul pe care l-ai ranit inca mai asteapta de la tine un antidot pentru rana.
Cel caruia i-ai facut un bine inca te asteapta sa-ti intoarca binele-napoi.
Acela care ti-a facut un bine, poate iti asteata multumirile.
Ai un numar de telefon de ceva vreme si inca nu ai sunat.
Simti lucrul acesta dupa ce ai terminat un proiect care parea foarte important la inceput.
Cand obtii un lucru pentru care te-ai zbatut mult, desi ai multumirea sufleteasca totusi nu poti sa nu pui la socoteala oamenii pe care poate i-ai ranit in proces sau cadavrele peste care ai calcat.
Dupa ce toate sunt spuse si facute, realizezi ca de fapt acest lucru nu era chiar atat de important.
Cand ai ajuns la capat si invins sau invingator te asezi pe iarba si nu este nimeni langa tine sa-ti sarbatoreasca succesul sau sa-ti sprijine tampla obosita.
Treci pe langa multe lucruri importante fara macar sa realizezi. Esti grabit, agitat, conectat la 100 de volti, dar de fapt nu esti implicat cu sufletul 100%. Ca si cum ai avea un marathon de alergat, un anumit numar de kilometri intr-un anumit interval de timp.Si alergi...alergi ca bezmeticul, cateodata maresti ritmul pentru ca te plictisesc codasii, altadata o lasi mai moale pentru ca trebuie sa-ti tragi sufletul....
Dar la sfarsitul cursei si invins si invingator, pana la urma simti acelasi lucru:epuizare, extenuare, sfarseala.Si uneori senzatia ca totul a fost zadarnic. Ca nu s-a meritat.
Si tot ce-ti doresti este un alt pahar cu apa rece si un somn bun.
Cand te trezesti, dupa ce te dumiresti ca esti pe aceeasi lume, realizezi ca alergatorul de cursa lunga este un alergator nefericit care nu s-a oprit sa priveasca macar pentru o secunda floarea pe care aproape a strivit-o in fuga-i nebuna sub talpa, care nici macar nu a zambit omului care i-a aruncat o sticla cu apa din mers...
Realizezi ca alergatorul campion, in momentul in care se apropie de linia de sosire, chiar daca multimea il aclama, este de fapt foarte singur in drumul lui spre victorie.
Ia-ti o clipa de ragaz.Priveste in jur.
Vezi cine-ti lipseste.
Ia masuri.
Sunt lucruri mult mai importante in viata decat orice goana nebuna dupa ceva.
Omul pe care l-ai parasit inca asteapta un "bun ramas".
Prietenul pe care l-ai ranit inca mai asteapta de la tine un antidot pentru rana.
Cel caruia i-ai facut un bine inca te asteapta sa-ti intoarca binele-napoi.
Acela care ti-a facut un bine, poate iti asteata multumirile.
Ai un numar de telefon de ceva vreme si inca nu ai sunat.
Simti lucrul acesta dupa ce ai terminat un proiect care parea foarte important la inceput.
Cand obtii un lucru pentru care te-ai zbatut mult, desi ai multumirea sufleteasca totusi nu poti sa nu pui la socoteala oamenii pe care poate i-ai ranit in proces sau cadavrele peste care ai calcat.
Dupa ce toate sunt spuse si facute, realizezi ca de fapt acest lucru nu era chiar atat de important.
Cand ai ajuns la capat si invins sau invingator te asezi pe iarba si nu este nimeni langa tine sa-ti sarbatoreasca succesul sau sa-ti sprijine tampla obosita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu