joi, 26 ianuarie 2012


Smile, dear!

Azi două fete în rutieră discutau despre calitățile bărbaților, și nicidecum nu puteau decide care e cea mai importantă. Au ajuns să aleagă între simțul de responsabilitate și capacitatea de a se discurca în orice situație. Grea alegere, aș zice eu.

Eu, ascultându-le vrând-ne vrând, mă gândeam ce e cel mai important pentru mine într-un bărbat. Da, desigur, ar fi bine să fie responsabil. Dar punând mână la inimă (sau pe sânul stâng, ceea ce și mai sacru), eu sunt în stare să mă îndrăgostesc de cel mai iresponsabil om din lume și să trăiesc cu el o viață fericită (sper că mama nu citește acest post). Probabil, anume în cazul dat, aș descrie „cel mai important” mai degrabă ca „ceva fără ce nu aș putea precis”, decât „ceva ce apreciez mult”. 

Și în momentul în care mi-am pus întrebarea respectivă, răspunsul a venit de la sine. Cea mai importantă calitate într-un bărbat pentru mine este simțul umorului. Umorului, nu omorului. De dapt, e și cel mai principal criteriu, după care apreciez oamenii. De ce? Pentru că reflectă practic toate celea pe care trebuie să le știi despre un om la etapa inițială: nivelul de educație, inteligența, capacitatea de a reacționa prompt, tactul ș.a. Atunci când un om glumește el e așa cum e, natural, adevărat, senin. 

Și prin toate greutățile vieții e mult mai ușor să treci cu niște glume bune. Nu îmi inchipui să fiu alături de cineva, care ia totul prea serios. Sau care face glume de gen american. Sau care nu știe limite, și face haz din necazurile altora. În schimb atâta timp cât un bărbat mă face să răd, pot să-i iert practic orice. :)

Deci, cam așa ar fi un final ideal al unui cuplu: și au trăit fericit până la o sută de ani, iar într-o zi... au murit de râs :)

Animalele iubesc copiii si puritatea lor

Uimitor! Moment emotionant



Moment emotionant la o gradina zoologica din SUA. Cum a reactionat un tigru la vederea unui bebelus.

Fotografiile incredibile au fost capturate in momentul in care un tigru si-a plecat capul si a ridicat labuta in fata unui bebelus care admira animalul de partea cealalta a custii.

Fotograful Dyrk Daniels a observat cand un tigru bengalez a devenit interesat de copilul curios si, imediat ce felina s-a apropiat de acesta, a imortalizat gestul extraordinar si neasteptat.

Contrar asteptarilor, Taj nu s-a manifestat agresiv, ci si-a lipit botul de geam si a cautat afectiunea fetitei.


“Am observat cum fetita se apropie de geam, cum isi lipeste manutele de el si cum se uita atent la pisica mare din fata. Apoi, am vazut cum tigrul o observa si se apropie. Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost ca animalul va deveni agresiv si ca micuta va capata o fobie care o va marca pentru tot restul vietii. Marea mi-a fost uimirea cand am vazut ca felina isi inclina capul spre ea si cauta afectiune“, a declarat fotograful.


Micuta nu a fost deloc speriata, conform jurnalistilor de la daily.mail.co.uk, ci dimpotriva: s-a intors fericita la mamica ei si a inceput sa bata din palme.

“A fost prima data cand am observat un gest atat de tandru din partea unui pradator“, a spus Dyrk.

Sursa: daily.mail.co.uk

marți, 24 ianuarie 2012


Dependenţa

Droguri - Eşti în al 9-lea cer, dar s-ar putea să nu supravieţuieşti căzăturii.
Alcool - Te simţi liber, pluteşti, dar rişti să fii deconectat de la realitate.
Senzaţii tari - Trăieşti cu intensitate, dar nu mai poţi savura normalitatea.
Dulce - Eşti extrem de împlinit, dar uşa devine prea mică pentru corpul tău.
Dragoste - Simţi intensitatea fiecărei iubiri, dar suferi în aceeaşi măsură.
Cărţi - Eşti erudit, dar cazi în prăpastia imaginaţiei.
Somn- Eşti odihnit şi prospejor, dar pierzi timp preţios.

DEPENDENŢĂ DE OM - Sunt multe tipuri de dependenţe, dar ce faci cînd te ataşezi de o persoană? Nu vorbesc despre dragoste, deşi acesta este un exemplu perfect. Te-ai deprins să comunici cu acesta, să-l ai mereu în preajmă, să-i spui tainele tale. Sunt oameni cu care obişnuieşti să vorbeşti mult la telefon, cu alţii - petreci timpul liber, cu alţii bîrfeşti, cu ceilalţi faci sport, dansuri... Şi cînd aceşti oameni dispar?! Ei nu mor, dar pur şi simplu pleacă din viaţa ta. Tu te simţi gol. Parcă îţi lipseşte ceva . Nu eşti întru totul împlinit.
Dependenţa de om - Eşti normal, dar...

  Prietenia

Despre prieteni, prietenie s-au scris multe pagini. Fiecare avem propria teorie sau experiență despre ce înseamnă prietenia. Ne dorim prieteni cu care să petrecem timp, să discutăm, să avem încredere că sfaturile lor sunt sincere și aplicabile în situațiile cu care ne confruntăm.
Dar noi... noi ce fel de prieteni suntem pentru ceilalți?
Dumnezeu ne-a pus împreună pe acest pământ doar pentru o vreme... mai avem noi timp de prietenie sinceră?

Un mesaj  primit astăzi de la o prietenă, m-a făcut să mă gândesc serios la ce înseamnă prietenia.
Cu mult timp în urmă, prietena mea a plecat cu familia în străinătate și am pierdut legătura. Familia prietenei mele a trecut printr-o perioadă dificilă și nu am mai știut nimic despre ea. Zilele trecute ne-am regăsit... iar prima întrebare a fost despre un vis pe care îl aveam atunci... demult... când eram prietene...
Eu, încetasem să mai cred că se poate îndeplini... am tot ciuntit din el... am renunțat... iar am încercat să-i dau aripi... iar am renunțat... iar într-un final am încetat să mai cred în el...

Când prietena mea m-a intrebat... sufletul meu a renăscut... mi-am dat seama ce mult înseamnă un prieten căruia îi pasă cu adevărat... chiar dacă timpul, distanța, greutățile ne despart, prietenia sinceră rămâne în inimă... în gând... simte... îi pasă...

joi, 19 ianuarie 2012





Un adevarat cunoscator al naturii omenesti, Cherie Carter-Scott poate fi considerata un "guru" al vremurilor contemporane. Una din cartile care au consacrat-o in literatura motivationala este cartea "If Life Is A Game, These Are The Rules", o lectura extrem de interesanta pentru cei preocupati sa descopere detalii si adevaruri la fel de interesante despre personalitatea si comportamentul uman, despre interactiunea si comunicarea dintre oameni, despre relatiile pe care le stabilim cu ceilalti.

Lecţia nr. 1: Vei primi un corp

Corpul pe care il primesti la nastere este unic si, indiferent daca iti place sau nu, este al tau pe toata durata vietii. Fii de acord cu el, accepta-l, primeste-l. Nu vei mai primi un altul de-a lungul acestei existente pe pamant. Iar ceea ce este cu adevarat important este ceea ce se afla inlauntrul tau, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe. 
Lecţia nr. 2: Ti se vor da lectii 
Pentru ca ai fost trimis in viata si ti s-a dat un corp, vei primi in continuare si lectii. Viata este un sir nesfarsit de lectii din care, indiferent de varsta, sex, viata, timp si perioade temporale, vei avea de invatat de fiecare data.

Cu fiecare zi care trece, vei avea cate ceva de invatat. Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienta de viata. Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de cate ceva. Vei fi nevoit sa inveti, vei vrea sa inveti. Iar traversarea acestor lectii, acumularea de experienta dau de fapt sens existentei tale.
Lecţia nr. 3: Nu exista niciodata greseli. Doar lectii 
Incercarile, reusitele, dar si greselile fac parte din lectiile pe care le ai de invatat. Victoriile fac parte din lectii. Experientele nefericite si nereusite fac parte din lectii.

Greselile sunt iminente, poate chiar necesare pentru a atinge intelepciunea spirituala. Este important sa-ti percepi greselile personale, dar si pe ale altora ca facand parte integranta din procesul de invatare.

Este important sa iesi din ele cu fruntea sus si cu zambetul pe buze - zambindu-ti tie, zambind celorlalti, iertandu-te, iertandu-i pe ceilalti, aratand compasiune, aratandu-ti compasiune. Iertarea inseamna stergerea datoriilor emotionale, eliberarea de orice resentiment sau sentiment de vina. Iertarea nu inseamna doar o lectie in plus, ci o lectie invatata, un pas urias spre ceea ce ti-ai propus.
Lecţia nr. 4: Lectia se repeta pana cand este invatata 
Lectiile sunt repetate pana la invatarea lor completa. Mai mult ca sigur ca asa este. Lectiile se incapataneaza sa revina ostentativ in viata ta pana cand vei fi capabil sa le intelegi ca atare, pana cand vei intelege ca o greseala nu este un capat de lume, dar cel mult o lectie.

Provocarile, problemele, nemultumirile, toate acestea vor aparea in mod constant in viata ta daca nu le percepi ca pe ceea ce sunt. Niste provocari, nemultumiri, probleme, LECTII din care ai intotdeauna ceva de invatat...

Eliminarea probemelor inseamna de fapt acceptarea cauzalitatii si asumarea propriei responsabilitati pentru ele. Ca sa inveti o lectie trebuie sa iti asumi greselile invatarii ei. Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru ele si pentru ceea ce ti se intampla. Fara sa cauti vinovati in jurul tau, fara sa gasesti pretexte sau motive pentru nefericirea ta actuala.
Lectia nr. 5: Nu incetezi niciodata sa inveti
Crezi ca la un moment dat vei termina de acumulat lectii si informatii. Crezi la un moment dat ca ai invatat tot ce putea invata. Ca mai mult de atat nu se poate. SE POATE.

Intotdeauna vei avea ceva de invatat. ALTCEVA. Atata timp cat esti in viata, atata timp cat ai un trup si un suflet si te lasi prins in ritmul vietii, vei avea de invatat. Pentru ca nu exista etapa a vietii tale din care sa nu ai de invatat.

Daca reusesti sa fii flexibil, sa-ti constientizezi punctele slabe, sa te desprinzi de obisnuinta adaptandu-te schimbarilor, iti vei inlesni cu mult procesul de invatare si drumul catre multumirea de sine.
Lectia nr. 6: Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” 
Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” chiar daca asa pare. Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” daca vrei sa fii fericit “ACUM”. Ca sa fii fericit in acest moment trebuie sa te bucuri de ceea ce ai in acest moment. Trebuie sa extragi din ceea ce ai ACUM ceea ce este mai bun. Trebuie sa fii multumit de tine insati, de punctul in care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai facut fara conditionari. "Ceea ce este" aduce mai rapid fericirea decat “ceea ce ar putea sa fie”, ceea ce ar putea sa fie in alta parte, in alte circumstante, in alte conditii, langa o alta persoana, intr-un alt timp, poate alta…
Lectia nr. 7: Cei din jurul tau sunt oglinzi care te reflecta pe tine
Lasa deoparte tendinta de a-i judeca pe ceilalti, de a-i respinge, de a-i iubi, de a-i uri, de a-i tine la distanta. O faci intr-un mod subiectiv, raportandu-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urasti sau le iubesti la tine insati. Acceptarea de sine (cu felul tau de a fi, de a simti, de a gandi), asa cum este sinele tau, este o lectie pe care trebuie sa o inveti ca sa ii poti accepta pe ceilalti asa cum sunt ei.
Lectia nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ti se intampla in viata
Ceea ce ti se intampla in viata depinde de tine si doar de tine. Nu este un truism. Alegerea iti apartine. Ai la indemana, la fel ca toti ceilalti, resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti de la viata. Startul spre fericire se da de la aceeasi linie. Ca sa reusesti, uneori trebuie sa inveti sa si pierzi, sa lasi sa plece, sa depasesti momente, sa ai curaj, sa indraznesti, sa visezi, sa-ti aduci aminte ca ai putere, sa crezi cu adevarat ca destinul tau depinde de tine.
Lectia nr. 9: Raspunsurile pe care le cauti se gasesc de fapt inlauntrul tau
Toate raspunsurile pe care le cauti in jurul tau se gasesc de fapt inauntrul tau. Asculta-te, stai de vorba cu tine, vezi ce-ti spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinte ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde. Ai incredere in ceea ce iti spun toate si ai incredere in tine. Lasa-le sa te inspire. Lasa-le sa te transforme. Iti pot furniza cel mai precis si corect raspuns pe care l-ai primit vreodata.
Lectia nr. 10: Vei uita toate aceste reguli la nastere.


Alegerea


Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.

"Nu mai pot! Viata mi-e un chin!"

Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:

"Acestea sunt suferintele tale."

Toata apa se tulbura si se murdari.
Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.

Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.

"Vezi?", îl lamuri înteleptul. "În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea."
Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:"Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi ."
(Bruno Ferrero)



Stii...toti avem parti negative,toti facem nazuri si avem metehne... si ,mai toti ,avem cate o tinichea atarnata de coada sau cate un bagaj ...mai usor la unii ,mai burdusit la altii,bagaj pe care-l caram peste tot pe unde ne ducem.Nimeni ,dar absolut nimeni nu se culca seara drac si se trezeste dimineata inger fara sa treaca prin apa Iordanului sau fara macar sa-si faca un proces de constiinta ,acolo in intimitatea trairii lui.
Cat de usor uitam oamenii care la un moment dat au insemnat ceva in viata noastra...
Mi se pare nedrept ca odata un om am insemnat "lumea-ntreaga" pentru tine ...apoi din cauza unei greseli...greseala numita soarta cateodata...acel om dispare,pur si simplu.
Il vezi ,il auzi ...ii zambesti ...dar nu mai exista in locul acela din inima ta,loc in care odata a fost stapan si rege.
Si da...e normal sa fie asa ,chiar daca normalul este asa ...o chestie relativa,care ni se poate ajusta dupa nevoi si dorinte.
Nu-mi plac oamenii ipocriti.
Nu-mi plac oamenii gen"nu am vazut ,nu am auzit ,nu sunt eu acela...nu am fost acolo"...
Iti pot raspunde cu cea mai dulce si tandra voce:"ba da ...ai fost...":)....Doar ca astazi locul din inimi este ocupat de alti stapani si regi"
..............................................................................................................................................................................
Gresesti...regreti...cel caruia i-ai gresit te iarta,desi nimic ,niciodata nu va mai fi la fel,dar,cata putere iti trebuie sa te ierti pe tine insuti atunci cand stii ca ai gresit?Cand ai gresit aproape intentionat amagindu-te cu faptul ca acel lucru a fost singurul lucru pe care-l puteai faca in situatia data.
Aproape intotdeauna exista si o a doua varianta,aproape intotdeauna ai de ales,dar ai gandit  cu inima si nu cu creierul si ai gresit.
Pentru ca este omeneste sa gresesti.
Dar este omeneste sa uiti si sa ierti.

Stiu ca inima nu se insala  chiar daca greseste.
Dar la urma ,cand tragi linie si iti faci socotelile,dincolo de calculul rece al creierului , tot inima este cea care se frange.Ca intr-un film cu mafioti:Gresesti.Platesti ! Cu lacrimi si nopti nedormite cu regrete si taceri si cu imposibilitatea de a te ierta.

Si , ciudat ,desi este  dureros de omenesc,in cazul in care intalnim  o situatie similara vom repeta aceeasi
greseala .Cu toate ca ,intr-un colt al creierului nostru devenit deja super-sensibil la greseala,stim exact ca greseala repetata va fi din ce in ce mai greu de iertat.
Totusi ,dam credit inimii ...
Inima care se frange iar si iar, murind astazi ,renascand maine ,mai tanara si mai puternica si mai pregatita ca  niciodata pentru greseala.
Si pentru neiertare.

Open your eyes...now!

I. Azi mi-am propus sa fac curat...in ganduri. E absurd sa nu poti sa renunti la ce iti doreai candva, e absurd sa vrei sa faci asta, in schimb... trebuie. Toti avem un trecut, totul e sa stii sa-l accepti. "Noi" nu am stiut asta, si regret, regret ca nu reusesc sa ma descarc de trecut, de amintirile unor frunze cazute prea devreme care la atingerea pamantului nu le-am putut pune intr-o carte veche sa se usuce, ci le-am calcat in picioare,le-am distrus. Acum nu vad decat fumul gros care-ti acopera fata straina, imi e straina, pentru ca nu e cea langa care eu ma trezeam dimineata zambind...De ce? Iar incep cu intrebari idioate si iar am inima incarcata si grea...nu e grea, e ranita pentru ca acum nu mai e floarea care reinvia in fiecare primavara, ci e bucuria care a murit odata cu trecutul. Si poate e adevarat ca traim mereu in minciuna si e adevarat ca nu sunt fericiti decat cei care cred in ceea ce nu exista, de aia am fost fericita? sau doar am mimat fericirea iar acum jocul s-a terminat. Care devenise doi??? The end is where I begin... nu plang dupa trecut, plang dupa cuvinte, cuvinte spuse usor care au scris mai mult decat voiau si mai mult de cat puteam sa-mi doresc, ca apoi cuvintele sa se stearga pentru ca le-ai scris cu cerneala si pe care le-am udat...cu lacrimi. S-a udat hartia.S-au sters cuvintele. S-a rupt hartia. Mai am un top. Un an. O melodie. Cuvinte. Nu e durere pentru ca daca ar fi fost iubire, falimentul ei ar fi fost si falimentul mintii si... ma uit la mine. De ce sa mor si eu ca ceilalti fara sa stiu nimic. Eu nu mai vreau sa am umbra...Eu vreau sa fiu omul acela fara umbra, nu vreau sa ma urmareasca nimic din spate si nici sa calc mereu ceva in picioare. Fara lumina, fara umbra. N-am sa mai vad. Insa am sa simt, tot, si poate am sa pot sa simt mai bine, decat am vazut.

II. Sa fugi de trecut, e un pacat. Sa ascunzi totul, sa incerci sa-ti dosesti toate amintirile, oricate camere la subsol ai avea, e inutil, pentru ca totul e acolo, e ca acea caramida pe care o tii in buzunar, si pe care o simti ca e grea si te apasa, iar dupa ce te obisnuiesti cu greutatea ei, constanta in timp, dai peste ea doar cand bagi mana in buzunar. Suntem pedepsiti sa ne amintim de trecut si sa avem oameni care ne inconjoara si spun ca ne inteleg suferinta dar de fapt nu fac decat sa-mi manance briosele cu scortisoara si sa-si bea cafeaua si cand pleaca, pleaca fara suferinta ta pe care pretind ca vor sa ti-o impartaseasca. Eu nu vreau sa aud toate acele stereotipii si ca daca ai sa calci intr-un rahat sa ti se spuna ca asa a vrut Dumnezeu. De ce sa vrea suferinta mea? De ce sa-ti fi pus sperantele in ceva ce urma sa nu mai fie? Ajungi sa-ti para rau de ce aveai si sperai sa ai si ca nimic nu-ti mai trebuie, sa renunti la tot pentru...nimicul de apoi.
Si daca ar exista acele universuri paralele, conform stiintei, pentru ca universul e infinit, ar exista un alt eu, un alt tu, care poate acum fac ce voiam sa facem, sunt fericiti si se bucura de tot ce nu vedem acum in universul asta. Ramai ingradit intr-un loc gri, cu mult fum si masini cu viteza mare pe bulevard unde oamenii iti apar din fata si te lovesc, fara sa-ti fi dat seama ca erau in fata ta si te-ai fi putut feri...Imi place sa simt ploaia si sa sa plang cand ploua pentru ca nu mi se vad lacrimile. Cautam motive, explicatii pentru ce ni se intampla dar nu e tot ce ne poate linisti sufletul. Vad ce tu nu vezi...Priveam in aceeasi directie si vedeam si eu ce vedeai tu. Tu nu vezi ce vad eu... "tiiule, nu vezi ce vad eu"...Eu vad ca nu o sa fie. E o gaura in perete, e ceva negru.

III. Si convinge-te. Uita-te spre cer, si spune-ti "asa e mereu". O alta zi, un alt om. Un alt om care sa-ti arate si sa te convinga ca asa e lumea. MATURIZEAZA-TE. Totul se invarte in jurul ideii asteia, fie ca ti-e dor sau nu de trecut, de liniste, de oameni, de ce aveai odata. De liniste, despre asta e vorba...poate atunci voiai, dar acum regreti. Inocenta...iti lipsete, e in tine dar numai in tine. Nu mai astepta, nu mai crede. Pana si cel ce odata era perfect, te-a tradat. Un alt om. Pornesti mereu cu increderea si zambetul pe buze, cica e mai bine. De ce sa cresti, de ce sa dai peste astea. De ce sa te lasi dusa de val, sa ajungi in jocul lor. De ce sa joci daca intri in hora?! De ce nu ma pot retrage cand vreau. Sa joace ei cacatul asta. De ce ne invartim in jurul aceluiasi lucru? Open your eyes, Open your eyes, Open your eyes now...nu pot! Ma mint si ii mint si pe ceilalti. Ma pot minti mult...cred ca-mi place. Sau poate asa ma protejez. Sa spunem "daca" si daca... Daca nu te-as fi-ntalnit vreodata, daca as fi fugit, daca n-as fi fost lasa, daca as fi avut noroc...Sunt doar ipoteze. Refuz sa cred ca asta e adevarul, poate nu-s suficient de matura cum ma crede mama, de fapt nu stie...Ea doar crede. O mint si pe ea...
Vedeam fericirea, care acum s-a scurs ca o clepsidra. E vina mea? Am ramas jos, si in loc sa ma ridic, n-am facut decat sa ma tarasc, sa-mi tarasc sufletul in noroi. O sa-l spal vreodata? As vrea sa scap de malul asta imputit? M-am folosit de ce nu trebuia ca sa ma agat de ceva ce nu-mi doream? Refuz sa cred in continuare ca asa e...sau poate e asa, dar toti se mint. Chiar TOTI? Adica prostia aia tine cand esti mic: principii, idei, tarie, constiinta, orgoliu. Apoi cand cresti vezi ca toti vor asta. Puteam ramane asa? Pana cand? Pana traiam din nou? Vezi mereu ca ce-ti doresti e in alte maini. La tine cand ajunge? sau poate nu-ti trebuie...
Ce s-ar fi intamplat daca eu mi-as fi schimbat drumul in ultimul moment?