Stii...toti avem parti negative,toti facem nazuri si avem metehne... si ,mai toti ,avem cate o tinichea atarnata de coada sau cate un bagaj ...mai usor la unii ,mai burdusit la altii,bagaj pe care-l caram peste tot pe unde ne ducem.Nimeni ,dar absolut nimeni nu se culca seara drac si se trezeste dimineata inger fara sa treaca prin apa Iordanului sau fara macar sa-si faca un proces de constiinta ,acolo in intimitatea trairii lui.
Cat de usor uitam oamenii care la un moment dat au insemnat ceva in viata noastra...
Mi se pare nedrept ca odata un om am insemnat "lumea-ntreaga" pentru tine ...apoi din cauza unei greseli...greseala numita soarta cateodata...acel om dispare,pur si simplu.
Il vezi ,il auzi ...ii zambesti ...dar nu mai exista in locul acela din inima ta,loc in care odata a fost stapan si rege.
Si da...e normal sa fie asa ,chiar daca normalul este asa ...o chestie relativa,care ni se poate ajusta dupa nevoi si dorinte.
Nu-mi plac oamenii ipocriti.
Nu-mi plac oamenii gen"nu am vazut ,nu am auzit ,nu sunt eu acela...nu am fost acolo"...
Iti pot raspunde cu cea mai dulce si tandra voce:"ba da ...ai fost...":)....Doar ca astazi locul din inimi este ocupat de alti stapani si regi"
..............................................................................................................................................................................
Gresesti...regreti...cel caruia i-ai gresit te iarta,desi nimic ,niciodata nu va mai fi la fel,dar,cata putere iti trebuie sa te ierti pe tine insuti atunci cand stii ca ai gresit?Cand ai gresit aproape intentionat amagindu-te cu faptul ca acel lucru a fost singurul lucru pe care-l puteai faca in situatia data.
Aproape intotdeauna exista si o a doua varianta,aproape intotdeauna ai de ales,dar ai gandit cu inima si nu cu creierul si ai gresit.
Pentru ca este omeneste sa gresesti.
Dar este omeneste sa uiti si sa ierti.
Stiu ca inima nu se insala chiar daca greseste.
Dar la urma ,cand tragi linie si iti faci socotelile,dincolo de calculul rece al creierului , tot inima este cea care se frange.Ca intr-un film cu mafioti:Gresesti.Platesti ! Cu lacrimi si nopti nedormite cu regrete si taceri si cu imposibilitatea de a te ierta.
Si , ciudat ,desi este dureros de omenesc,in cazul in care intalnim o situatie similara vom repeta aceeasi
greseala .Cu toate ca ,intr-un colt al creierului nostru devenit deja super-sensibil la greseala,stim exact ca greseala repetata va fi din ce in ce mai greu de iertat.
Totusi ,dam credit inimii ...
Inima care se frange iar si iar, murind astazi ,renascand maine ,mai tanara si mai puternica si mai pregatita ca niciodata pentru greseala.
Si pentru neiertare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu