joi, 26 ianuarie 2012


Smile, dear!

Azi două fete în rutieră discutau despre calitățile bărbaților, și nicidecum nu puteau decide care e cea mai importantă. Au ajuns să aleagă între simțul de responsabilitate și capacitatea de a se discurca în orice situație. Grea alegere, aș zice eu.

Eu, ascultându-le vrând-ne vrând, mă gândeam ce e cel mai important pentru mine într-un bărbat. Da, desigur, ar fi bine să fie responsabil. Dar punând mână la inimă (sau pe sânul stâng, ceea ce și mai sacru), eu sunt în stare să mă îndrăgostesc de cel mai iresponsabil om din lume și să trăiesc cu el o viață fericită (sper că mama nu citește acest post). Probabil, anume în cazul dat, aș descrie „cel mai important” mai degrabă ca „ceva fără ce nu aș putea precis”, decât „ceva ce apreciez mult”. 

Și în momentul în care mi-am pus întrebarea respectivă, răspunsul a venit de la sine. Cea mai importantă calitate într-un bărbat pentru mine este simțul umorului. Umorului, nu omorului. De dapt, e și cel mai principal criteriu, după care apreciez oamenii. De ce? Pentru că reflectă practic toate celea pe care trebuie să le știi despre un om la etapa inițială: nivelul de educație, inteligența, capacitatea de a reacționa prompt, tactul ș.a. Atunci când un om glumește el e așa cum e, natural, adevărat, senin. 

Și prin toate greutățile vieții e mult mai ușor să treci cu niște glume bune. Nu îmi inchipui să fiu alături de cineva, care ia totul prea serios. Sau care face glume de gen american. Sau care nu știe limite, și face haz din necazurile altora. În schimb atâta timp cât un bărbat mă face să răd, pot să-i iert practic orice. :)

Deci, cam așa ar fi un final ideal al unui cuplu: și au trăit fericit până la o sută de ani, iar într-o zi... au murit de râs :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu