Il privesc

Il privesc

Il privesc, si-mi dau seama ca imi citeste gandurile.

Memoria lui este vie si o simpatizeaza pe a mea.

Zambind, imi spune:

“- Geniile nu se nasc, ci devin!

Memoria e ca un elastic.

Te stiu cu toate principiile, zambetele, 

tristetile,

Aberatiile si frumusetile tale.

Te stiu eritata si vesela, te stiu tot timpul,

Te iubesc, te urasc, te iert si te iau cu 

totul.”

Il privesc si ma intreb cum poate sa fie asa calm,

Si sa ma accepte cu toane si principii,

Cu temeri si frici, cu ezitari si pacate.

Sper ca va fi mereu astfel de euforie...