vineri, 2 decembrie 2011



Zilele trecute am aflat nişte date care, iniţial, m-au apucat de inimă, dar, peste câteva ore de digerare a acestei informaţii, m-am simţit mai uşor, mai simplu, mai limpezită.
Potrivit unor calcule, publicate de BBC, cu citarea Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie, Republica Moldova este ţara care pierde la fiecare oră (ORĂ) câte 5 (CINCI) cetăţeni. Adică, în acest stat la fiecare oră se nasc 4, mor 6 şi pleacă în străinătate alte 4 persoane. La fiecare răsărit de soare, Moldova se trezeşte fără 120 de oameni. La fiecare Revelion Moldova face bilanţul anual şi constată că îi lipsesc 40-50.000 de cetăţeni.  În 70 de ani – ne terminăm!
Desigur, exponenţii actualei puteri politice nu vor ajunge până în 2080, la funeraliile oficiale ale R. Moldova, decât în puţine şi ramolite exemplare. Numai că anii lor de la urmă, cei de pensie binemeritată, s-ar putea petrece într-o mare şi profundă singurătate: în 20 de ani Moldova va avea puţin peste 2 milioane de oameni. Potrivit legităţilor, peste un milion dintre aceştia vor fi bătrâni şi copii, adică oameni care nu muncesc şi nu plătesc impozite. Cine vă va plăti pensiile, domnilor politicieni?
De ce îmi bat capul acum de pensiile politicienilor când ţara arde în para dispariţiei? Pentru că am înţeles că politicienii, oricât de comunişti sau necomunişti ar fi, vin în Parlament şi la conducere cu agenda personală. Şi unul dintre interesele personale ţine de asigurarea de după ieşirea (accidentală) din marea politică. Dacă politicienii de azi s-ar gândi serios la propriile pensii, înseamnă că ar trebui să ia azi măsuri urgente cu privire la (ne)dispariţia populaţiei din Moldova.
Nu-mi place să pun pariuri, dar pot să pariez pe faptul că starea populaţiei din Moldova e ultimul lucru la care se gândeşte clasa politică actuală. Şi mă bucur (ruşinată) că această clasă politică negânditoare  va suferi de rând cu toţi cetăţenii, fie şi într-un viitor cam îndepărtat. Dacă unii dintre ei, lansându-şi afaceri sănătoase acum, îşi creează un scut protector împotriva sărăciei, oricum viaţa nu le va fi  prea veselă într-un stat fără oameni. Într-un stat depopulat nici afacerile nu au cum să meargă.
Nu-i aşa că fiecare scârbă cu bucuria sa? Şi mai e o bucurie legată de această depopulare vertiginoasă:  una legată de statalişti. Statul Republica Moldova are ani număraţi! Da, şi pentru corupţi e o veste proastă – în câţiva ani nu veţi avea de la cine cere mită!
În fine, bucuria nu vine niciodată de una singură, dar până atunci mai e ceva timp. Puţin timp. Valoros, pentru cei care au mai rămas. Şi pentru cei care ar putea să rămână. Dintre cele 3 categorii care afectează numărul populaţiei R. Moldova (nou-născuţii, decedaţii şi emigraţii), cred că tot efortul trebuie îndreptat spre cei care pleacă. Pentru că pleacă tinerii, cei care vor naşte copiii de mâine. Dacă îi oprim, copiii şi nepoţii lor s-ar putea naşte aici.
De ce pleacă azi tinerii din Moldova? Din cauza lipsei locurilor de muncă. Din cauza salariilor prea mici. Din cauza preţurilor prea mari. Din cauza corupţiei. Din cauza injustiţiei. Dar, mai ales, din cauza neşansei, a lipsei oricăror perspective, a invizibilităţii reformelor.
Privesc  efortul disperat al reprezentanţilor unor instituţii europene, care încearcă din răsputeri să readucă clasa politică moldovenească la realitate. Ieri Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Navy Pillay, a repetat pe la toate întâlnirile la nivel înalt că nepedepsirea oficialilor vinovaţi de tortură şi de corupţie constituie o încălcare a drepturilor omului.. Înalţi oficiali europeni repetă în cor zilnic despre drepturile încălcate ale puţinilor rămaşi, despre riscurile migraţiei şi depopulării, despre corupţia nepedepsită, despre nedreptatea care sperie şi alungă oamenii.
În Moldova, actualmente, există o singură coadă, lungă, mare şi tristă. Coada începe la arhivă, se întinde pe la Consulatul României sau pe la ambasadele altor state şi se termină prin gări: oamenii îşi fac actele şi bagajele de plecare non-stop. E cineva capabil să spună stop? Sau ne înţelegem şi plecăm toţi mai devreme?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu