marți, 25 septembrie 2012


Aveam nevoie de trecut

Stii senzatia aceea?
Cand nu iti pasa cum iti sta parul, sau ca breteaua de la sutien se vede. Cand nu te machiezi , pentru ca el te stie oricum. Cand nici macar simtul estetic nu mai conteaza. Cand iti pui o fusta albastra si o camasa verde deschis, care arata oribil , dar stii ca lui ii va placea oricum. Cand nu trebuie sa iti cauti cuvintele si spui exact ce-ti trece prin minte.

Timpul si-a facut bine treaba. Uitarea la fel. Iar acum...acum il privesc ca pe un camarad. Fara intrebari, fara raspunsuri. Fara niciun fel de resentiment.
Avusem nevoie de el, sa imi arate ca oamenii si sentimentele se schimba si  totul e doar o chestiune de timp. Avusem nevoie sa ii simt buzele, pentru a ma convinge ca trecutul nu imi mai afecteaza prezentul. Am avut nevoie de el, sa nu-mi mai fie frica de mine.

Trecutul e noaptea - iar amintirile, candele care cu vremea se sting...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu