Fiecare om înseamnă ceva...
Sunt oameni pe care oricât am încerca să ni-i scoatem din suflet, nu reușim nicicum. Contribuția lor la dezvoltarea noastră ca indivizi e poate prea mare.
Mult timp am vărsat lacrimi când cineva mă dezamăgea sau îmi făcea rău. Mult timp m-am întrebat: ”De ce eu a trebuit să îl cunosc pe omul ăsta? De ce pe mine trebuia să mă rănească?”. E greu să te recompui după ce cazi pradă tristeții sau suferinței, dar când asta se tot repetă capeți o anume experiență și începi să privești lucrurile diferit. Acum nu îi mai privesc așa pe oamenii care m-au dezamăgit, pentru că de la fiecare în parte am avut de învățat câte ceva, chiar dacă a fost doar ceva de genul: ”Ăsta e tipul de persoane de care trebuie să mă feresc!”, deși nu de fiecare dată putem întrevedea încotro se îndreaptă lucrurile sau ce fel de om avem în față. Plus că măștile sunt la modă, în trend. Și din ce în ce mai mulți sunt indeciși, pierduți.
Mereu mi-a plăcut să încerc să descopăr omul dincolo de aparențe, chiar dacă riscurile astea pe care am avut curajul să mi le asum, nu mi-au adus prea multe beneficii, cel puțin în momentele în care am rămas dezarmată. Și ca o paranteză...
Îmi place să cred că toate astea m-au maturizat și m-au făcut să devin cea care sunt astăzi, chinuită sau nu de monștrii mei interiori. Am ajuns până acolo încât nu-mi mai pasă de ce vor alții de la mine, ci doar de ceea ce vreau eu de la mine. Probabil e rezultatul a atâtor ani în care m-am gândit doar cum să fiu ceea ce trebuie pentru ceilalți.
În final am ajuns să fiu convinsă că nimic nu doare mai tare decât dezamăgirea de noi înșine.
Și așa cum îmi spunea cineva care a însemnat mai mult decât orice, dar care totuși m-a rănit cel mai mult....Trust your instinct!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu