sâmbătă, 22 decembrie 2012


decembrie



anul  aleagra prin zapezi si se topeste ca un fulg.
Nu-mi pot imagina ce inseamna prea mult asta;  poate un rid aparut sau un fir de par alb. 
Ma cufund in visare si adorm in caldura, apoi dimineata ies in frig si incep sau incerc sa traiesc; nu stiu cat reusesc. 
Parintii mei  sunt cei mai minunati oameni. Sunt binecuvantata!.
Mi-e dor de prieteni si de vremuri apuse.
ascut colinde si oftez. 
iubesc cred.
am de luat decizii si totusi stau si lenevesc
numar pe degete oamenii.
mirosul de portocala ma impinge in nostalgie frumoasa dar obositoare.
sunt atrasa de oameni superficiali si reci.
observ chipuri noi si zambesc.
ma minunez de vieti traite excelent.
m-am plictisit sa fiu sociabila.
trece si cea mai frumoasa luna a anului si imi pare rau... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu