Incompleti

Incompleti

Lipseste mereu cate ceva. Cate un zambet, cate o fraza, cate o privire, astfel incat sa nu fie niciodata tabloul complet. Ne nastem cu piese lipsa, cu jumate de suflet in alt capat al lumii si alergam continuu sa gasim oameni care sa ne completeze. 

Visam de mici la ceva doar al nostru... o casa, o masina, un job, o iubire; Si le dobandim. Insa nu la timpul potrivit. Unele vin prea devreme, cand esti inca prea prost sa intelegi ce conteaza defapt, altele prea tarziu , cand esti plecat fie in trecut , in incercarea de-a recupera lucruri pierdute si vise casate de viata, fie intr-o lume paralela , care speri zi de zi, sa-ti ofere toate la un loc : caminul, masina, jobul, iubirea.

 Ne-am nascut incompleti si trebuie sa ne ducem handicapul asta moment cu moment. Mi-ar placea sa adun intreaga lume-n sinea mea si s-o inchid acolo. Sa-mi umplu golurile din mine cu o parte din fiecare. Sa nu mai fiu nevoita sa astept si sa nu primesc, sa ofer si sa nu mi se accepte, sa lupt si sa nu castig;