Zig zag
Sunt obosita. Fizic, psihic si in ce mod s-o mai putea. Ma simt ca un burete stors si-mi amintesc cum se simtea o colega de-a mea prin anul II de facultate, in contrast cu mine acum, ca un burete care absoarbe. Imi placu comparatia la momentul ala si ma gandeam la modul in care acumulam noi cunostinte. Fain! Exista un moment in care aduni: imagini, ganduri, sentimente, trairi, amintiri. Dar exista si un moment in care scazi...
Mi-amintesc ca mai intotdeauna am fost atrasa de gesturile simple si din suflet. Poate astea ma fac fericita. O bomboana legata cu un snur in semn de martisor, un buchet de margarete, o imbratisare calda, un zambet sincer, o vorba buna. N-am adunat in jurul meu si n-am antrenat ceva complicat. Nu-mi placea sa-mi bat capul cu ceva, care pentru mine nu insemna mare lucru. Am vazut pe un site un clip despre o surpriza facuta unei fete de prietenul ei - o cerere in casatorie cu tam tam. Si alte tinere erau incantate. De ce avem nevoie de confirmarea celorlalti, de ce trebuie sa ne vada ei? Nu suportam sa ne traim singuri fericirea? Nu stiu...nu pot tine ceva frumos in mine, dar nici nu simt nevoia sa-l impartasesc cu toti, mi-e de ajuns daca o fac cu cine trebuie. Dar, in nici un caz, nu-l tin in mine. Ii dau drumul sa zboare. Frumos si simplu. Lin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu